Nevoia universală de interpretare a lumii şi a proceselor sale intrinseci se regăseşte în diferitele civilizaţii, începând de la mitologia acestora, prin dogmele religioase, până la sistemele ştiinţifice.  Ultimele decenii ale secolului XX sunt dedicate schimbărilor majore. Societatea de consum în vervă devine receptivă la nevoile majorităţii, aflată la limitele existenţei de-a lungul mileniilor. În pragul mileniului trei se impune reconsiderarea conceptului de patrimoniu cultural. Societatea de consum nu cunoaşte calitatea durabilă. Această calitate reprezintă esenţa patrimoniului cultural. De aceea publicaţia celei de-a 9-a ediţii a Seriei conferinţelor de teoria şi practica reabilitării patrimoniului construit – TUSNAD are ca temă Patrimoniul construit şi societatea.