Încercări neautorizate

1. Determinarea granulozităţii – metoda sedimentării

Granulozitatea (distribuţia granulometrică) reprezintă repartiţia procentuală după mărimi a granulelor (particulelor) componente ale fazei solide a pământurilor. Granulozitatea se determină prin măsurări directe cu ajutorul şablonului, prin metoda cernerii, prin metoda sedimentării şi prin metoda combinată (cernere şi sedimentare) pentru pământuri cu limite întinse de granulozitate. În cazul metodei combinate, după separarea liantului (fracţiunea fină, mai mică de 0,063 mm), fracţiunea grosieră se determină prin metoda cernerii, iar cea fină prin metoda sedimentării.

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Determinarea granulozităţii – metoda sedimentării	Metoda se bazează pe principiul conform căruia datorită sedimentării în timp a unei suspensii apoase iniţial omogenă, se produce o variaţie a densităţii acesteia, care este proporţională cu viteza de sedimentare a granulelor, ce depinde la rândul ei de mărimea şi densitatea granulei, putându-se astfel determina compoziţia granulometrică a pământului coeziv analizat.	STAS 1913/5-85	-

2. Determinarea limitei superioare de plasticitate

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea limitei superioare de plasticitate – metoda cu conul

Metoda constă în determinarea umidităţii unei paste de pământ în care un con având vârful pe suprafaţa pastei, lăsat liber, pătrunde în pastă 10 mm.

STAS 1913/4-86

STAS 1913/1-82

3. Lemn. Încercarea la compresiunea perpendiculară pe fibre

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Încercarea la compresiunea perpendiculară pe fibre

Determinarea, din diagrama sarcină – deformaţie, ordonatei punctului în care tangenta unghiului format de tangenta la curbă şi axa sarcinilor este mai mare cu 50% decât valoarea sa din porţiunea rectilinie a curbei. Se calculează la sarcina corespunzătoare ordonatei.

SR ISO 3132:2008

SR EN 13183-1:2003

UTC-N

4. Lemn. Determinarea efortului de rupere la forfecarea paralelă cu fibrele

Metoda se bazează pe principiul conform căruia datorită sedimentării în timp a unei suspensii apoase iniţial omogenă, se produce o variaţie a densităţii acesteia, care este proporţională cu viteza de sedimentare a granulelor, ce depinde la rândul ei de mărimea şi densitatea granulei, putându-se astfel determina compoziţia granulometrică a pământului coeziv analizat. (STAS 1913/5-85)

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea efortului de rupere la forfecarea paralelă cu fibrele

Determinarea efortului de rupere la forfecarea paralelă cu fibrele prin încercarea unei epruvete supusă unei sarcini de compresiune crescătoare, în mod progresiv.

SR ISO 3347:2008

SR EN 13183-1:2003

UTC-N

5. Lemn. Determinarea efortului de rupere la tracţiunea paralelă cu fibrele

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea efortului de rupere la tracţiunea paralelă cu fibrele

Determinarea efortului de rupere la tracţiuneaparalelă cu fibrele prin încercarea unei epruvete supusă unei sarcini crescătoare, în mod progresiv.

SR ISO 3345:2008

SR EN 13183-1:2003

UTC-N

6. Lemn. Încercarea la despicare a lemnului

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Încercarea la despicare a lemnului	Metoda constă în măsurarea sarcinii maxime P, care produce ruperea prin despicare a unei epruvete de lemn, cu o anumită umiditate.	STAS 1038-82	UTC-N

7. Piatra naturală. Determinarea absorbţiei de apă la presiune atmosferică

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Determinarea absorbţiei de apă la presiune atmosferică	După uscare până la masă constantă, fiecare epruvetă este cântărită şi apoi imersată în apă la presiune atmosferică pentru o perioadă de timp specificată. Raportul între masa de apă absorbită de fiecare epruvetă în perioada de timp specificată şi masa uscată a fiecărei epruvete se exprimă în %.	SR EN 13755:2008	-

8. Piatra naturală. Determinarea coeficientului de absorbţie a apei prin capilaritate

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Determinarea coeficientului de absorbţie a apei prin capilaritate	După uscare până la masă constantă, epruveta este imersată în (3±1) mm de apă pe una din feţele sale (niciodată pe faţa de lucru) şi se măsoară creşterea la diferite intervale de timp.	SR EN 1925:2000	-

9. Piatra naturală. Determinarea rezistenţei la compresiune uniaxială

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Determinarea rezistenţei la compresiune uniaxială	Epruvetele, după pregătirea mecanică a suprafeţelor dacă este necesarăşi după şlefuire, sunt amplasate şi centrate pe platanul maşinii de încercare. Se aplică o încărcare distribuită uniform şi crescătoare până se produce ruperea.	SR EN 1926:2007	INCERC Sucursala Cluj

10. Piatra naturală. Determinarea densităţii reale şi densităţii aparente, a porozităţii totale şi deschise

Denumirea încercării	Principiul metodei de încercare	Standard de încercare	Laborator subcontractat
Determinarea densităţii reale şi a densităţii aparente, a porozităţii totale şi deschise	După uscare până la masă constantă, densitatea aparentă şi porozitatea deschisă sunt determinate prin metoda absorbţiei de apă sub vid şi scufundarea în apă a epruvetelor. Determinarea densităţii reale şi a porozităţii totale necesită ca epruvetele să fie umezite prinpulverizare.	SR EN 1936:2000	-

11. Piatra naturală. Determinarea comportării la îngheţ - dezgheţ

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea comportării la îngheţ - dezgheţ

Epruvetele uscate în prealabil la (+105±5)0C şi apoi saturate cu apă la presiune normală, până la masă constantă, se introduc în instalaţia frigorifică, unde se răcesc treptat până la (-20±2)0C şi se menţin la această temperatură timp de 3 h, după care se dezgheaţă, în apă, la (+18±5)0C.

Operaţia de îngheţ-dezgheţ se repetă până la efectuarea unui număr de cicluri stabilit, după care se constată:

- existenţa de deteriorări evidente;

- pierderi de masă suferite de epruvete în timpul procesului de îngheţ-dezgheţ, exprimate prin coeficientul de gelivitate, μg;

- scăderea rezistenţei la compresiune după îngheţ-dezgheţ, în raport cu rezistenţa la compresiune în stare uscată, exprimată prin coeficientul de înmuiere după îngheţ-dezgheţ, ηg.

STAS 6200/15-83

INCERC Sucursala Cluj