26 Iunie 2019
 

Încercări autorizate

1. Determinarea materiilor organice

Procedura se aplică pământurilor/terenurilor de fundare şi prin aceste metode se poate stabili conţinutul de materii organice, cum ar fi conţinutul de humus şi conţinutul de materie organică vegetală. Prin această încercare se identifică şi se clasifică pământurile cu conţinut ridicat de materii organice, care necesită prescripţii speciale de proiectare.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea materiilor organice vegetale recente Metoda constă în separarea, prin spălare, a materiei organice de provenienţă vegetală recentă, de partea pământoasă. STAS 7107/1-76 -
Detereminarea conţinutului de humus Metoda constă în dizolvarea humusului din proba de pământ pentru analiză într-o soluţie de hidroxid de sodiu, identificându-se prezenţa humusului. STAS 7107/1-76 -

 

2. Determinarea umidităţii

Procedura prezintă încercarea pentru determinarea în laborator a umidităţii pământurilor ce alcătuiesc terenul de fundare şi se aplică tuturor pământurilor clasificate şi identificate conform SR EN ISO 14688-2:2005. Umiditatea naturală este un parametru important, utilizat în primul rând pentru determinarea indicelui de consistenţă, respectiv de lichiditate a pământurilor coezive, precum şi gradul de saturare a pământurilor.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea umidităţii Metoda constă în determinarea masei de apă pierdută de o cantitate cunoscută de pământ, prin uscare în etuvă termoreglabilă până la masa constantă, la temperatura de 105 ± 2°C. STAS 1913/1-82 -

 

3. Determinarea densităţii pământurilor - metoda în ştanţă

Procedura se aplică la pământurile cu coeziune, de consistenţă plastic-consistent vârtos, ce nu conţin particule mai mari de 2 mm (exemplu: argile, prafuri argiloase, nisipuri prăfoase-argiloase, nisipuri slab cimentate). Densitatea în stare naturală, împreună cu unghiul de frecare intern şi coeziunea, constituie parametrii folosiţi în calcule pentru determinarea presiunilor critice ale terenurilor de fundare, precum şi în calcule de stabilitate pentru versanţi şi masive de pământ.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea densităţii pământurilor – metoda cu ştanţa Metoda constă în determinarea masei pământului şi volumul unei epruvete de pământ în stare uscată, umedă sau saturată şi calcularea densităţii cu ajutorul relaţiei: ρ = m / V, g/cm3. STAS 1913/3-76 -

 

4. Determinarea limitelor de plasticitate

Procedura se aplică la pământurile alcătuite din particule cu dimensiuni sub 2 mm şi care conţin materii organice (turbă, humus, etc.) până la 5% din masă, în stare uscată. Metoda poate fi aplicată şi în cazul pământurilor care conţin materii organice între 5-10%, cu condiţia să se specifice aceasta în raportul de încercare. Indicele de plasticitate IP, definit ca şi diferenţa dintre limita superioară şi cea inferioară de plasticitate, permite încadrarea pământului coeziv în una dintre cele trei clase de plasticitate: mică, medie şi mare. Pe baza indicelui de plasticitate şi a umidităţii naturale, se determină indicele de consistenţă, respectiv de lichiditate. Aceşti parametri, ce caracterizează starea de plasticitate a pământurilor coezive, permit determinarea presiunii convenţionale a terenului de fundare investigat.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea limitei inferioare de plasticitate – metoda cilindrilor de pamânt

Metoda constă în determinarea umidităţii minime la care un pământ poate fi modelat sub formă de cilindri.

STAS 1913/4-86

STAS 1913/1-82

-

Determinarea limitei superioare de plasticitate – metoda cu cupa Casagrande

Metoda constă în determinarea umidităţii la care o fantă făcută în pasta de pământ din cupa aparatului, se închide pe o lungime de 12 mm, după 25 căderi ale cupei de la înălţimea de 10 mm.

STAS 1913/4-86

STAS 1913/1-82

-

 

5. Determinarea granulozităţii

Procedura se aplică la pământuri coezive şi necoezive, pe probe tulburate sau netulburate, fără neomogenităţi. La pământuri neomogene se recoltează probe pentru fiecare intercalaţie distinctă.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea granulozităţii – metoda cernerii Prin metoda cernerii cu ciururi şi site se stabileşte granulozitatea pământurilor, prin separarea granulelor după mărimea lor (pe fracţiuni granulare). STAS 1913/5-85 -

 

6. Determinarea caracteristicilor pământurilor contractile

Metodele se aplică pământurilor identificate şi clasificate conform SR EN ISO 14688-2:2005. Pământurile contractile sunt pământuri cu umflări şi contracţii mari simbolizate PUCM (pământuri argiloase mai mult sau mai puţin active, care prezintă proprietatea de a-şi modifica volumul atunci când variază umiditatea lor). Determinarea umflării libere şi a contracţiei liniare este obligatorie pentru pământurile cu umflări şi contracţii mari, în special pentru determinarea activităţii acestora. PUCM-urile fac parte din categoria pământurilor speciale şi necesită prescripţii speciale de proiectare.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea umflării libere Principiul metodei constă în determinarea volumului sedimentului rezultat prin depunerea în apă distilată a unui pământ uscat şi mojarat în prealabil, cu volum iniţial de 10 cm3. STAS 1913/12-88 -
Determinarea contracţiei liniare Principiul metodei constă în determinarea lungimii unei paste de pământ adusă la limita superioară de plasticitate, uscată lent la temperatura mediului ambiant şi apoi în etuvă la temperatura de 105°C. STAS 1913/12-88 -

 

7. Determinarea greutăţii volumetrice pe teren - metoda determinării volumului cu apă şi cu folie de plastic

Procedura se aplică la pământuri coezive şi necoezive, pentru determinarea greutăţii volumetrice pe teren (balast, fragmente de rocă cu dimensiunea maximă 100 mm).

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea greutăţii volumice pe teren Se determină volumul unei gropi săpate în terenul de fundare sau în terasamente,prin metoda determinării volumului de apă şi cu folie de material plastic. STAS 1913/15-75 -

 

8. Determinarea saturaţiei, a pH-ului şi a conţinutului de săruri solubile

Procedura se aplică la elementele de zidărie din cărămidă de argilă arsă şi piatră ale unei clădiri istorice. Scopul încercării este de a determina nivelul de umiditate al clădirii, pentru a găsi soluţia optimă de izolare hidrofugă. Din conţinutul de săruri solubile se poate deduce posibila sursă de umiditate, precum şi nivelul de degradare a zidăriei. Din valoarea pH-ului se află dacă clădirea a fost afectată de soluţii acidice şi dacă este posibilă aplicarea unor metode de remediere.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea saturaţiei Saturaţia se determină prin raportul dintre umiditate şi absorbţia de apă la saturare. EMISZ 340:1999 -
Determinarea valorii pH Determinarea se efectuează pe o suspensie apoasă a produsului, prin măsurarea diferenţei de potenţial dintre doi electrozi cufundaţi într-o suspensie. EMISZ 340:1999 -
Determinarea conţinutului de săruri solubile Principiul metodei constă în dizolvarea în apă distilată a probelor, filtrarea lor şi uscarea, determinând conţinutul de săruri solubile. ÖNORM B 3355-1- -
Identificarea sărurilor solubile Identificarea sărurilor se face cu testere din hârtie indicatoare ÖNORM B 3355-1- -

 

9. Determinarea speciei de lemn

Procedura se aplică lemnului masiv (direct pe obiectul din lemn, sau bucăţi extrase din structuri sau lemn nou). Procedura are ca scop identificarea speciei de lemn examinat (lemn din structuri istorice, şi lemn nou) în vederea constatării caracteristicilor lemnului montat în structuri portante istorice şi montării lemnului nou, cu acelaşi tip ca şi originalul.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea speciei de lemn Se determină specia de lemn examinând structura macroscopică şi microscopică a obiectului de lemn. Structura lemnului este caracteristică pentru fiecare specie de lemn. Identificarea se face prin comparaţie cu cheile dicotomice.

U84000310:2003

SR 6053:1997

-

 

10. Determinarea umidităţii - metoda prin uscare

Procedura se aplică unei piese de lemn (cherestea). Procedura prezintă încercarea pentru determinarea umidităţii lemnului (lemn din structuri istorice şi lemn nou)prin metoda prin uscare.

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea umidităţii lemnului – metoda prin uscare Se determină, prin cântărire, diminuarea masei probei după uscare până la masă constantă şi se calculează raportul procentual între diminuarea masei şi masa probei în stare anhidră. SR EN 13183-1:2003 -

 

11. Determinarea tipului de liant şi a granulometriei agregatelor din mortar (metoda cu HCl)

Denumirea încercării

Principiul metodei de încercare

Standard de încercare

Laborator subcontractat

Determinarea tipului de liant şi a granulometriei agregatelor din mortar (metoda cu HCl)

Încercarea pentru determinarea compoziţiei mortarelor pentru zidărie, în stare întărită. Procedura specifică de lucru pentru analiza chimică a probelor completă, proba medie, fracţie solubilă şi fracţie insolubilă

Metodă CEPROCIM

-